Saigon este unul dintre orasele cu o lunga si apasatoare istorie. In ciuda razboiului, si a faptului ca “Vietnamul reunit” este inca sub un regim comunist (cel putin declarativ la nivel politic), Ho Chi Minh (caci acesta e noul nume al orasului) pare a fi in continua dezvoltare.
Am ajuns aici cu un avion de la Manila. Ne luasem viza din Romania, valabila pentru 15 zile, urmand ca pe aeroport sa ne prelungeasca perioada cu inca 2 saptamani. Am capatat aceasta prelungire fara probleme si fara sa platim ceva in plus. Sa vedem daca ne vor lasa sa mai iesim din tara. :))
Ne-am cazat la un hostel cu 15 dolari/noapte, camera dubla cu baie proprie. Atentie – pretul se negociaza. Se pare ca pentru dotarile camerei (aer conditionat si tv) am obtinut un pret chiar putin sub nivelul pietei. :)
Din cate am observat, si fuseseram avertizati dinainte de a ajunge in Vietnam, aici dolarul este a doua moneda nationala. Transportul si cazarea se platesc de obicei in dolari, iar mancarea si restul lucrurilor in dongi vietnamezi.
Primii pasi prin Ho Chi Minh ne-au dus cu gandul la China. A fost un sentiment placut, ca atunci cand te intorci dupa mult timp intr-un loc iubit. Chiar si mancarea ne-a amintit de China. Trebuie neaparat sa incercati “Pho Bo/Ga” – un fel de supa de taitei cu pui/vita si ceapa verde presarata pe deasupra. E foarte bun si e unul dintre felurile traditionale de mancare.
In Ho Chi Minh am avut destul de multe lucruri de vazut pentru cele doua zile alocate acestui oras, asa ca ne-am grabit sa le vizitam. In primul rand am fost la Palatul Independentei – una dintre capodoperele arhitectilor comunisti (0,9 euro/pers). Seamana foarte bine cu cladirile impunatoare de pe vremea lui Ceausescu si este plin de semne chinezesti care aduc noroc. :) Am avut surpriza placuta sa beneficiem de un tur gratuit, in engleza, prin palat. Nu am inteles intotdeauna ce ne spunea d-na ghid, insa turul a fost interesant si util. 
Am mers apoi la Muzeul Orasului Ho Chi Minh (0,7 euro/pers). In cele cateva camere saracute am vazut obiecte si haine traditionale precum si cateva “amintiri” din razboi. Din cate am observat, le este destul de greu sa treaca peste acesta etapa. Am avut ocazia sa intalnim si un cuplu vietnamez care venise aici sa isi faca pozele pentru nunta. Mireasa ni s-a parut foarte frumoasa. :)
Pentru a completa imaginea despre razboi am vizitat si un muzeu dedicat in intregine acestuia (0,7 euro/pers). Inca de la intrare esti intampinat de tancuri, avioane si elicoptere de lupta. Imaginile expuse sunt destul de greu de digerat, dar informatiile foarte interesante. 
A doua zi am vizitat un templu unic in lume, templu ce apartine sectei locale vietnameze Caodai. Aparuta in jurul anilor 1920, combinand filosofii seculare si religioase din Orient si Occident bazate pe viziunile avute de fondator, secta Caodai venereaza trei personaje pe care nu le-as fi vazut niciodata impreuna – Sun Yat Sen (considerat de chinezi “tatal Chinei”), Victor Hugo si Nguyen Binh Khiem (un mare poet vietnamez). Se pare ca acestia au fost trimisi pentru a realiza “a treia uniune cu divinitatea” (prima fiind realizata de Moise si a doua de Iisus). :)))))) Templul, in sine, se inscrie in linia celor asiatice. E foarte colorat si plin de simboluri. Ne-a placut ca era foarte curat si bine mentinut. Am avut oportunitatea sa nimerim in timpul unei slujbe si sa urmarim intregul ritual.
Am vizitat apoi tunelurile Cu Chi (3,63 euro/pers), unul dintre locurile unde luptele dintre armata americana si gherila comunisa au fost crunte. Vietnamezii comunisti au construit aceste tunele extrem de stramte pentru a se ascunde de americani, a se apara de eventualele bombe, si a strange informatii proaspete din apropierea Saigonului.
Pentru a ajunge la aceste ultime doua obiective am contractat un tur de o zi la o agentie de turism (7 dolari/pers), deoarece ambele se afla in afara orasului si nu exista alte mijloace de transport. Excursia include ghid. Daca ar fi fost dupa noi, am fi renuntat la acest ghid pentru ca a fost prea filosof pentru noi, dar asta e...nu poti intra la tunele fara ghid. :(
Din Saigon am hotarat sa luam un bilet de autobuz (open bus) care sa ne duca pana la Hanoi (37 dolari/pers), dar care sa ne permita sa vizitam si alte orase pe drum. Avem, practic, mai multe bilete de autobuz intre aceste orase, si putem sa urcam si sa coboram unde vrem. Trebuie doar sa anuntam compania cu o zi inainte ca in ziua urmatoare vrem sa luam autobuzul, si, la ora agreata, suntem luati din fata hostelului in care ne-am cazat. Destul de usor, nu? :)
Urmatoarea destinatie – Mui Ne. 
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu