Yogyakarta (Indonezia)

Am ajuns la Yogyakarta cu un tren de noapte de la Jakarta (16,4 euro/pers) care a facut aproximativ 8 ore. Trebuie sa stiti ca in Indonezia nu exista trenuri cu cuseta/vagon de dormit ci doar cu scaune. Din acest motiv, desi scaunele se lasa un pic pe spate, nu prea am reusit sa ne odihnim. Tot raul spre bine insa, caci am gasit, foarte aproape de gara, un hostel superb la care ne-am cazat – Bladok (7,14 euro/noapte, camera dubla cu baie proprie). Cred ca e cel mai frumos hostel la care am stat pana acum. Avea chiar si piscina, de care am profitat bineinteles. :)
In Yogyakarta am fost la cele doua palate ale Sultanului (care este guvernatorul regiunii si este ales pe viata), la Muzeul Sono-Budoyo si la un spectacol cu papusi wayang kulit. Am mai vizitat insa si doua temple foarte mari situate in afara orasului: Prambanan (templu hindus) si Borobudur (templu budist). In prima zi am fost la Pakualaman Kraton (palatul mic al Sultanului), la Muzeul Sono-Budoyo si la Prambanan. La Pakualaman Kraton se intra pe baza de donatie (noi am dat 0,4 euro/pers), dar zona vizitabila nu e foarte mare iar unde e mai interesant nu iti este permis sa fotografiezi. Muzeul este destul de ponosit, iar unul dintre paznicii palatului te supravegheza pe tot parcursul vizitei. :( Muzeul Sono-Budoyo este micut dar interesant. O sa gasiti aici masti si papusi de mai multe feluri, instrumente pentru fabricarea batik-ului precum si mai multe modele de batik specifice zonei. Noi am avut chiar si un ghid voluntar (pentru ca i-a placut de noi) care ne-a povestit mai multe despre exponate.
La templul hindus Prambanan se ajunge foarte usor cu autobuzul local 1A (0,2 euro/pers). E aproximativ o ora pana acolo. Din fericire orasul beneficieaza de linii de autobuz similare cu Trans Jakarta (numite aici TransJogja), astfel ca a fost o calatorie placuta. Surpriza mai putin placuta a venit cand am vazut pretul biletului pentru turisti la templu – 9 euro/persoana + inca 6 euro daca vroiai si ghid. Poate nu vi se pare mult, dar pretul pentru indonezieni este de 0,5 euro. :(((
Templul este format din mai multe “turnulete” dedicate diferitilor zei, iar cel mai mare lui Shiva. Peretii turnuletelor sunt sculptati si ne dezvaluiesc mai multe legende despre iubire si razboi. In cel mai mare se poate chiar intra desi spatiul e destul de mic si urat mirositor. In mod sigur ar fi fost mult mai interesant cu ghid dar ni s-a parut cam mult.
Pentru a ne mai trece supararea au aparut, in timp ce vizitam templul, cateva caprioare superbe. Ne-a placut ca erau destul de blande si probabil obisnuite cu oamenii, astfel ca am reusit sa le vedem de aproape.
De doua ori pe saptamana se tin si spectacole de balet Ramayana, iar cele din aer liber, din sezonul uscat (mai-octombrie), se pare ca sunt impresionante. Noi puteam ramane la unul restrans (doar 50 actori, fata de 200 la cel din sezonul uscat), insa am decis sa revenim la Yogyakarta. In seara aceleiasi zile ne-am hotarat sa vedem spectacolul de papusi (0,8 euro/pers) de la Muzeul Sono-Budoyo. A fost destul de interesant deoarece puteai sa te misti liber prin sala si sa vezi ce se intampla si in spatele scenei (era adresat in special turistilor). E un spectacol destul de complex la care participa, in afara de maestrul papusar, 4 cantareti si mai multi instrumentisti. Aici am avut ocazia sa si ascultam instrumentele muzicale pe care le-am vazut in muzee. Singurul neajuns este faptul ca nu exista traducere in engleza si nu poti urmari firul povestii. Din acest motiv nu am rezistat mai mult de o ora si am plecat.
In a doua zi am vizitat Kraton (palatul principal al Sultanului) si apoi Borobudur. Dintre cele doua palate ale Sultanului, cel mai mult ne-a placut acesta. Aici, in costul biletului (0,3 euro/pers), era inclus si un ghid care ne-a povestit despre Sultan si familia acestuia, traditii, simbolistica obiectelor expuse, dar cel mai important, ne-a dat cateva sfaturi foarte utile pentru a mai economisi niste bani la Borubudur. :)
De la acest ghid am aflat si ce fac tinerii casatoriti in noaptea nuntii. Mediteaza toata noaptea pentru a avea o casnicie fericita. :)) Ce credeati? :)) Poate din acest motiv rata divorturilor e mai mica la ei. :)))
Datorita ghidului am ajuns si la un atelier in care mesteri locali faceau “batik” (arta picturii pe panza de bumbac sau matase). E un proces dificil, cu multe etape, dar care arata si o fata mai frumoasa a Indoneziei.
Drumul de la palat pana la atelier l-am parcurs cu mijlocul de transport traditional – un fel de bicicleta cu o bancuta in fata, numit becak. A fost destul de amuzant.
Pentru templul de la Borubudur trebuie schimbate 2 autobuze dar se ajunge destul de repede (1,5 ore). Trebuie insa sa fiti atenti la pretul biletului (0,8 euro/pers). Soferii sunt foarte dornici de a face un ban in plus pe seama noastra. Ajunsi la Borubudur am ascultat de sfatul ghidului si nu am intrat pe la intrarea pentru turisti (unde biletul ne-ar fi costat 10 euro), ci am cautat intrarea pentru localnici (se pare ca poti spune ca locuiesti in Bali si poti intra astfel mai ieftin). Aceasta intrare trebuia sa fie undeva in dreapta insa noi nu am gasit-o. Am gasit totusi o poarta printre randurile comerciantilor din fata templului pe unde am intrat fara sa platim nimic (e in dreapta intrarii pt turisti mergand pe langa gard). Cu toate ca nu a fost prea frumos din partea noastra, ne-am bucurat destul de mult ca i-am pacalit si noi, nu numai ei pe noi.
Templul ni s-a parut parca mai frumos decat cel hindus. Este in forma de lotus avand la nivelele superioare un fel de clopote gigant in care erau statui ale lui Budda. Legenda zice ca trebuie sa il atingi pe Budda din interiorul lor pentru a avea noroc. :)
In Yogyakarta ne-am intalnit si cu un roman – Alex (alex.dordeduca.ro) – care studiaza aici de 8 luni limba indoneziana. El parea ca s-a adaptat foarte bine la modul de viata al indonezienilor si chiar ar dori sa petreaca o perioada mai mare de timp aici. Adevarul este ca acest oras e chiar frumos si merita vizitat. Trebuie sa va mai spun ca de-a lungul calatoriei noastre in Indonezia am fost surprinsi de cati oameni stiau de Romania datorita “footbal superstar Adrian Mutu” si “Sivu”. Stiau mai bine decat noi la ce echipe joaca. :)) Au fost cativa care stiau si de Nadia Comaneci, dar mult mai putini. Ziceau insa ca Romania e foarte buna la gimnastica. :) Yogyakarta a fost cam singurul oras din Indonezia de care ne-a placut astfel ca il parasim cu regret, dar cu speranta ca poate si alte orase vor lua exemplu de la el. Poate daca Sultanul este ales Presedinte in 2009, caci va candida la acesta functie. :)

Jakarta (Indonezia)

Pentru a ajunge la Jakarta am ales sa utilizam avionul (1,5 ore – 42 euro/pers). Zborul a fost placut si fara probleme. Exista si un autobuz insa face prea mult pana aici (aprox. 40 ore). In cazul in care va cunoasteti bine programul, va sfatuim sa va cumparati biletul din timp si sa verificati pretul pe la mai multe agentii de turism inainte de achizitie. In Jakarta ne-am cazat pe strada Jaksa (un fel de Khao San mai timid), la hostelul Djody, care a fost acceptabil. Avea camere si mai bune decat cea folosita de noi (camera dubla cu baie la comun 5,35 euro) insa nu erau libere. Din pacate, la acelasi pret, hostelurile din provincie aratau mult mai bine. In Jakarta am fost la Muzeul National, Monumentul National si Taman Mini Indonesia Indah (un fel de parc de distractii combinat cu muzeu al satului). Noi le-am vizitat pe toate in aceasi zi, ceea ce a fost un pic cam obositor, dar se poate :) In cazul in care nu vreti sa mergeti pe jos puteti utiliza becak-ul local (numai pe distante mici).
Muzeul National e destul de mare si bine aranjat (0,5 euro/pers). Au chiar si un tur cu ghid in engleza (la 10.30 am, de 2 ori pe saptamana), care ne-a oferit informatii foarte interesante. Din pacate mi-au cam confiscat aparatul foto la intrare asa ca nu am poze de acolo. :(( Sfat: ascundeti aparatul foto/camera video. :) Monumentul National (1,2 euro/pers) se pare ca a fost proiectat de ultimul presedinte al Indoneziei. Este situat intr-o gradina imensa, bine ingrijita, care este folosita de localnici si pentru practicarea unor sporturi precum atletism sau karate. Cu ajutorul unui lift se poate urca pe acest monument, panorama oferita fiind destul de frumoasa. Aici am fost rugati de mai multe grupuri sa ne pozam alaturi de ei. Trebuie sa fiti pregatiti pentru asta, din momentul in care ati spus “ok” toti vor sari pe voi. :) La baza monumetului se afla un asa zis Muzeu de Istorie. Este, de fapt, o expozitie de scenete reprezentand momente din istoria Indoneziei. Din punctul meu de vedere nu merita efortul, insa este inclus in costul biletului de intrare.
Cel mai interesant lucru pe care l-am aflat, cu ocazia vizitarii Monumentului National, este ca si pasarile pot sta la bloc. :)) In gradina de care va vorbeam mai sus sunt amenajate apartamente la bloc pentru pasari.
La Taman Mini Indonesia Indah (1,3 euro/pers) se ajunge destul de greu pentru ca este la marginea orasului si a trebuit sa schimbam mai multe autobuze. Initial am vrut sa mergem cu un taxi deoarece eram in criza de timp, dar tentativa de jecmanire a soferilor de taxi ne-a facut sa ne razgandim. Am cunoscut insa un indonezian care, in mod surprinzator, a ajuns la varsta de 80 de ani si, in plus, stia si un pic de engleza, si care ne-a ajutat destul de mult cu autobuzele.
Am ajuns la acest muzeu cam cu o ora inainte sa se inchida astfel ca am reusit sa vedem casele doar pe afara. Plimbarea a fost totusi destul de frumoasa. Dupa parerea mea, casele indonezienilor, sunt oricum mai spectaculoase pe afara decat pe dinauntru.
In a doua zi am mers cu un tren la Bogor (un orasel la 40 km de Jakarta). Trenul este destul de ieftin (numai 0,17 euro/pers) si face cam 1,5 ore pana la Bogor, insa pe toata perioada calatoriei am fost asaltati de diversi comercianti si cersetori. Din pacate, se pare ca rata mare a somajului si lipsa oricaror programe de protectie sociala ii impinge sa faca tot felul de lucruri.:(
La Bogor am vizitat o gradina botanica cu plante tropicale (1,4 euro/pers). Nu am fost prea impresionati. Cu exceptia a catorva copaci care erau mai impunatori, si pe care ii vazusem in jungla, nu am gasit nimic deosebit. Parerea mea este ca cea de la Bucuresti, de exemplu, este mult mai bine amenajata. Am vazut insa cateva orhidee foarte frumoase (pentru care trebuia sa platesti separat 0,14 euro/pers), care ramasesera cu pretul de la florarie pe ele. :)
Ceea ce am gasit ca un lucru pozitiv in Jakarta este transportul public de stat si drumuri mai bune. Aici exista cateva linii ale Trans Jakarta, care asigura un transport civilizat (fara fum de tigara, gunoi, inghesuiala, cersetori si cantareti) iar diferenta de pret e infima fata de cei particulari. In masura in care puteti, va sfatuim sa folositi aceste linii. Am considerat ca doua zile sunt suficiente pentru Jakarta (asa cum ne-au zis si altii) si ne-am hotarat sa ne indreptam spre Yogyakarta. Sa vedem ce ne mai asteapta.:)