Din Vietnam se poate ajunge in Laos numai cu autobuzul sau cu avionul. Cum avionul era destul de scump (aproximativ 200 de dolari/pers), am ales autobuzul (17 dolari/pers). De la Hanoi la Vientiane, capitala Laosului, se face intre 22 si 24 de ore cu autobuzul, 24 de ore de cosmar, cum aveam sa aflam destul de curand.
Am zis ore de cosmar deoarece la agentie ti se prezinta un anume tip de autobuz, iar la fata locului este altul – unul supraaglomerat si suprasaturat de bagaje pe acoperis, in cala si inauntrul autobuzului (ocupand astfel spatiile pentru picioare de la toate scaunele). Nu ne venea sa credem ca vom sta atatea ore in spatiul acela minuscul. In ciuda protestelor noastre nu am reusit mare lucru – am eliberat o bancuta si am stat cuminti acolo toata noaptea.
Cand credeam ca lucrurile s-au mai linistit si reusisem sa atipim am fost treziti de un grup de turisi care aveau si ei bilete pentru acelasi autobuz. Am fost surprinsi sa vedem ca intr-un autobuz cu 40 locuri pot incapea peste 50 de persoane :) Noii calatori au fost nevoiti sa stea pe jos, pe culoarul dintre bancute, peste bagaje. Cea mai mare provocare a fost coborarea la toaleta. Trebuia sa fi un bun acrobat pentru a ajunge la usa.
Peisajul a fost insa foarte frumos, in special in Laos.
In jur de 7 dimineata am ajuns la punctul de frontiera. Aici am fost surprinsi de “taxa de stampila” de 1 dolar, pe care a trebuit sa o platim pentru a putea iesi din Vietnam. Cum nimeni nu vorbeste engleza e mai bine de platit fara a pune prea multe intrebari. De asemenea, e bine de avut dolari, deoarece rata de schimb oferita de functionarii de frontiera este extrem de dezavantajoasa turistilor.
Viza de Laos se poate obtine pe loc, la punctul de frontiera laotian – 30 de dolari pentru 1 luna. In cazul in care turistul nu are 1 poza de pasaport disponibila, se plateste o taxa de suplimentara de 1 dolar, plus 1 dolar taxa administrativa. Formalitatile au durat aproximativ 2-3 ore deoarece sunt destul de multi cei care isi iau viza de aici, intre cele doua puncte de frontiera se merge pe jos (cum nici macar in Indonezia nu s-a intamplat), iar autobuzul este verificat in amanunt de ambele parti. :(
Am ajuns in Vientiane pe la ora 17. De la statia de autobuz (din sud) pana in centru a trebuit sa luam un tuk-tuk (2 dolari/pers), deoarece sunt cam 10 km. Dupa o jumatate de ora am gasit si o cazare rezonabila – 8 dolari/noapte, camera dubla cu baie proprie – la Bouasy Guest House. Recomandarile din Lonely Planet isi cam dublasera preturile intre timp. Se pare ca aparitia in acest ghid le-a marit veniturile in mod substantial.
Seara, am luat cina pe malul raului Mekong, la unul dintre acele restaurante care apar la apusul soarelui. Preturile sunt mult mai bune decat la restaurantele din centru iar mancarea a fost extraordinara – mai ales ca eram cam infometati. :))
In timp ce savuram micul dejun a doua zi, am remarcat cat de linistita este aceasta capitala, de aprox. 500 mii de locuitori, in special comparativ cu forfota si haosul din Vietnam. Aceasta atmosfera este reflectata si de locuitori, care par foarte senini, zambitori si calmi.
A doua zi am inchiriat doua biciclete (1,25 euro/zi) si am plecat la drum. Prima oprire a fost Ambasada Cambogiei, unde trebuia sa rezolvam cu viza. Am descoperit ca procedura e foarte simpla si am putut sa luam viza in aceeasi zi contra sumei de 20 de dolari/pers. Cu aceasta viza se poate sta 3 luni in Cambogia, incepand cu data eliberarii.
Bicicland cu forta am ajuns apoi la Patuxai – un fel de arc de triumf, decorat in stil propriu. Pentru a urca se plateste o taxa de 0,25 euro/pers. Acest monument a fost construit de-abia in urma cu aprox. 50 de ani, dar ofera o priveliste excelenta asupra orasului si va puteti delecta privirea si cu diverse produse traditionale expuse in magazinul din interior. Nu uitati sa negociati insa!
Ne-am oprit apoi la Pha That Luang (0,4 euro/pers) – templul cel mai important din Vientiane. In cazul in care il gasiti inchis pentru pauza de pranz, nu va suparati – cele mai frumoase cladiri sunt in jurul templului si sunt gratis. :)
Urmatoarea oprire a fost la Muzeul National. Nu este foarte mare, dar contine cateva informatii interesante despre istoria si cultura Laosului. Fotografierea este interzisa, insa daca va strecurati pe langa putinii paznici ai muzeului puteti face cateva poze interesante. :)
Muzeul Sisaket a fost ultimul obiectiv vizitat in acea zi (0,4 euro/pers). Acesta este, de fapt, un templu destul de vechi si relativ micut. Arhitectura e destul de interesanta, combinand elemente din cultura laotiana cu elemente din cea franceza.
In seara aceleiasi zile am mers la un spectacol de muzica si dans traditional (7 dolari/pers). Spectacolul s-a tinut intr-o sala micuta si a durat aproximativ o ora, insa ne-a placut foarte mult. Artistii ne-au incantat cu 2 melodii si 10 dansuri specifice diverselor triburi laotiene, urmand ca la final sa ne invete cum sa dansam in stil laotian. :)
A doua zi am luat un autobuz local (0,4 euro/pers) si am mers la Buddha Park (0,4 euro/pers intrarea + 0,25 euro pentru fotografiat), situat la aproximativ 25 de km distanta de Vientiane. Aici am fost absolut incantati de multitudinea de statui, fiecare infatisand o anumita zeitate sau diverse pozitii ale lui Buddha. In mod normal, oricare dintre ele ar fi putut deveni o atractie turistica in sine, daca ar fi fost amplasata intr-un templu.
La intoarcere, ne-am oprit undeva aproape de hotelul nostru, la un alt templu – Hophrakeo (0,4 euro/pers). Cladirea principala este destul de impresionanta, in special privita de afara. Inauntru insa nu e mare lucru de vazut.
Trebuie sa va atentionez ca in toate templele din Laos, inclusiv unele muzee, se intra doar descaltati. Din acest motiv e mai bine sa aveti papuci sau sandale – e mai usor :)
Am petrecut in Vientiane un Craciun mai putin obisnuit pentru noi, dar absolut minunat. Ne-am bucurat de fiecare clipa si de fiecare raza de soare. Am fi vrut sa mai ramanem aici, caci e foarte usor sa te indragostesti de acest oras, dar timpul ne presa. De aici am plecat spre Luang Prabang.
