Boracay (Filipine)

Boracay este una dintre insulele cele mai bune pentru a practica kitesurfing, mai ales pentru incepatori. Am venit aici deoarece, bineinteles, Mihai vroia sa imblanzeasca zmeul. :) Pentru a ajunge in Boracay am luat un avion din Kota Kinabalu pana la Manila (82 euro/pers – 4 ore), un altul de Manila la Caticlan (35 euro/pers - 1,5 ore), si un feribot din Caticlan (2 euro/pers – 20 min). Singurul aspect neplacut a fost faptul ca a trebuit sa dormim in aeroportul din Manila deoarece a trebuit sa ne mutam de la un aeroport la altul, iar zborul catre Caticlan a fost la 6 dimineata.

Totul a decurs fara probleme si am ajuns pe o plaja superba (White Beach - considerata de unii cea mai buna din lume), intr-o camaruta foarte frumoasa si curata, dotata cu baie proprie, frigider, tv si aer conditionat/ventilator. Ne-am cazat la o familie de filipinezi care ofereau 4 camere spre inchiriere – Gracia`s Inn :). Aici am avut, inclus in pret, mic dejun si internet (12,5 euro/noapte). Am fost foarte multumiti de raportul calitate-pret si o recomandam cu caldura tuturor celor care vor sa petreaca vacanta pe acesta insulita.

Dupa ce ne-am instalat, Mihai a inceput cursurile de kitesurfing la Ocean Republic - http://www.ocean-republic.com (275 euro / curs IKO L1&2 de 12 ore). Era foarte entuziasmat. :) In prima zi s-a “jucat” cu un zmeulet mai mic, fara placa, pentru a deprinde cateva miscari. Din a doua zi a inceput sa utilizeze si placa – pentru cateva secunde, la inceput :)) In a treia zi deja putea parcurge activa metri buni cu mare viteza, fapt care mi-a ingreunat procesul de fotografiere. :)

Eu am stat pe plaja si l-am urmarit, alaturi de ceilalti temerari. Am observat cu uimire ca erau si persoane pe la 50 – 60 de ani care invatau sau practicau deja acest sport. Ne-am bucurat amandoi ca exista astfel de persoane, care nu lasa viata sa treaca asa usor.

Pe plaja Bulabog, sau paradisul kitesurferilor, valurile erau, uneori, atat de pline de zmee ca nu imi venea sa cred. Cand te uitai pe cer abia gaseai o bucatica neacoperita de zmeele colorate. Unii erau foarte priceputi si puteai admira salturi chiar si de 12 m inaltime, iar altii erau incepatori si puteai admira cazaturi spectaculoase :)) A fost interesant dar nu cred ca as avea puterea sa fac vreodata asa ceva. Din acest motiv nu pot decat sa adresez felicitari tuturor celor care au reusit sa stapaneasca zmeul. :)

Intre lectiile de kitesurfing am reusit sa profitam un pic de apa verde-albastruie si de nisipul aproape alb de pe White Beach. Apa era tocmai buna pentru o baita relaxanta, iar barcile "parcate" una langa alta ofereau un peisaj aproape desprins din povesti. Am experimentat, desigur, si berea locala - San Miguel. :)

Distanta dintre cele doua plaje nu e foarte mare (aprox 1-2 km). Pentru a ajunge la scoala de kitesurfing am folosit, uneori, ca mijloc de transport niste motociclete cu atas, pictate in functie de personalitatea soferilor. Spatiul dinauntru e destul de mic pentru noi, dar suficient pentru ei. :)

Cat despre viata localnicilor...priviti si va minunati. :) Casele sunt simple, multe dintre ele cu un aer usor primitiv, scoala e o casuta fara geamuri (pentru a asigura aerisirea incaperilor), iar sectia de politie aproape o magazie, dupa standardele noastre. :) Oamenii de aici sunt insa foarte primitori, veseli si dornici sa vorbeasca cu turistii. Filipinezele ni s-au parut chiar frumoase, poate chiar cele mai frumoase asiatice. Din cate am observat, nu e numai parerea noastra - pe plaja o sa gasiti plimbandu-se multe cupluri mixte (in special fete filipineze cu barbati occidentali).

Cam atat din Boracay. O sa experimentam, in continuare, tot ape filipineze caci ne indreptam catra Puerto Galera, unde vom face cursul de scufundari nivel avansat.