Medan (Indonezia)

Am intrat in Indonezia prin portul Sekupang din insula Pulau Batam. Feribotul de la Singapore pana aici (15 euro/pers) a mers foarte bine si a facut doar 45 de min. Din pacate insa nu am reusit sa prindem un feribot local pentru a merge in Pekanbaru (Sumatra) asa ca am trecut la planul 2: am zburat la Medan. Avionul a fost aproximativ 40 euro/ pers si a facut 1,5 ore. In Indonezia, pe baza cererii generate de o populatie mare raspandita pe o zona intinsa, insulara, si a infrastructurii terestre slabe, exista forte multe linii aeriene low-cost, din competitia carora rezulta niste preturi foarte bune pentru consumatori. Astfel, in Indonezia, spre deosebire de Romania, cea mai mare parte a celor care zboara pe curse interne o fac in scopuri personale, nu de business. In avionul nostru a fost amuzant faptul ca, alaturi de revista companiei aeriene si cartonasul cu procedura de urgenta, am gasit si o mica brosurica ce continea rugaciuni musulmane, budiste, hinduse, catolice si protestante pentru ca avionul sa nu se prabuseasca si sa ajungem cu bine la destinatie. Foarte incurajant nu? :)))) Din fericire rugaciunile pasagerilor si-au facut efectul si zborul s-a desfasurat fara probleme. :)) Un alt episod amuzant a fost ca in avion am intalnit un indonezian care a fost extrem de incantat sa ne cunoasca. Am devenit “prietenii lui pentru totdeauna” :) In ciuda faptului ca era tanar si detinea un post managerial intr-o firma multinationala destul de mare, ni s-a parut ca vede viata ca o telenovela. Ii suntem insa recunoscatori ca ne-a ajutat sa ajungem la hotel, oferindu-se sa ne duca cu masina lui. Am facut, bineinteles, poze cu el, ca sa poata sa se mandreasca in fata rudelor si prietenilor :)) Medan este un oras destul de mare, insa fara prea multe obiective turistice, motiv pentru care am petrecut o singura noapte aici. Am stat la hotel Antares (20 euro/camera cu baie proprie) si, de acolo, am facut o plimbarica de 5-10 min pana la moscheea Mesjid Raya si apoi la palatul Istana Maimoon. Zona vizitabila din palat e insa foarte mica deoarece descendentii familiei regale inca mai locuiesc acolo (intrarea la ambele obiective se face pe baza de donatie obligatorie :) – minim 0,4 euro/pers)

Deoarece autobuzele pentru transportul persoanelor erau foarte mici am ales utilizam Becak-ul (un fel de motocicleta cu atas pentru 2 pasageri pe langa sofer), pentru a ajunge la statia de autobuz interurban. A fost o experienta foarte interesanta, mai ales ca aici traficul e haos total – toata lumea depaseste pe toata lumea, depasirea nu se semnalizeaza ci se claxoneaza sau se fluiera, se merge pe contrasens, cel mai mare are prioritate, etc.

Trebuie sa va spun ca Indonezia este o tara foarte putin dezvoltata economic, in ciuda faptului ca dispune de resurse naturale diverse si de multe zone turistice superbe. In comparatie cu Singapore e ca si cum ai calatori in timp, acum 100 de ani. Oamenii sunt foarte saraci si se plang de coruptia guvernului :(