Georgetown (Insula Penang – Malaezia)

Am plecat din Koh Tao catre Georgetown. Drumul a fost destul de obositor deoarece am calatorit cu un vapor de noapte din Koh Tao pana la Surat Thani (8 ore), de unde am luat un autobuz pana la Hat Yai, si apoi inca unul pana la Georgetown (total 29 euro/pers). Numai calatoria cu vaporul a fost o mica aventura. Erau 2 platforme imense pe 2 nivele. Cand am cumparat biletele am crezut ca fiecare o sa aiba patul lui dar, de fapt, fiecare avea salteluta lui, lipita de salteluta vecinilor :)) A fost bine ca nu s-a umplut vaporul si am putut sa profitam de mai mult spatiu. In rest, calatoria cu microbuzele a fost ok, au avut aer conditionat si am si atipit nitel.

Ceea ce mi s-a parut interesant a fost trecerea granitei in Malaezia. Pe autostrada era un punct de control thailandez, si la 500 m mai incolo unul malaezian. Am trecut fara probleme, dar la malaezieni, am avut nevoie de o verificare a pasaportului la un birou special. Se pare ca nu ii viziteaza prea multi romani :) Oricum e bine sa stiti ca pentru aceasta tara nu avem nevoie de viza. In Georgetown ne-am cazat la SD Guest House. Camerele aici pornesc de la 5 euro. Nu sunt foarte mari, dar sunt curate. Important e ca hostelul era bine pozitionat fata de atractiile turistice. Aici am vizitat cateva temple chinezesti, casa memoriala a lui Cheong Fatt Tze (un chinez bogat care a imigrat si a dezvoltat zona in timpul ocupatiei britanice; cost bilet 2,6 euro/pers), Muzeul Penang (0,20 euro/pers) si Fort Cornwallis (0,65 euro/pers). Am vrut sa vizitam si o moschee, Kapitan Keling, dar a fost inchisa de fiecare data cand am trecut pe langa ea. :(

Templele chinezesti nu ne-au incantat prea mult, poate si din cauza ca am vazut o gramada la inceputul anului, in tara lor de bastina :) Ne-a placut insa muzeul. Nu era prea mare insa ne-a oferit suficiente informatii despre cele trei etnii importante ale Malaeziei: chinezi, indieni si malaezieni (impreuna reprezinta 90% din populatie)

Fort Cornwallis a fost ok, un pic cam saracut, dupa parerea mea. O curte mare cu cateva camarute, nu prea bine intretinute, in care erau expuse informatii despre fort.

In Georgetown exista si un funicular (0,43 euro/pers, dus-intors) care initial mergea pana la 730 m altitudine. Acum insa functiona numai pana la jumatatea drumului. Noi am ajuns acolo pe seara iar privelistea a fost superba.

Acest orasel ne-a dat ocazia sa degustam si mancarea indiana. Lui Mihai i-a placut destul de mult (mie mai putin deoarece nu imi place mancarea picanta).

In cazul in care va ganditi sa vizitati Georgetown e bine sa stiti ca orasului ii cam lipsesc trotuarele, iar unde exista, de cele mai multe ori, sunt ocupate de diverse tarabe cu mancare sau fructe. Astfel, noi am mers mai mult pe strada.. :( De asemenea trebuie sa stiti ca trecerile de pietoni sunt aproape inexistente iar cele existente nu sunt respectate.

Un aspect pozitiv este insa faptul ca, fiind un orasel relativ micut, cele mai multe obiective turistice pot fi vizitate fara a apela la transportul in comun. Noi am mers cu autobuzul o singura data, pana la funicular. Un bilet de autobuz e la acelas pret ca si la noi, numai ca aici toata lumea plateste si majoritatea au aer conditionat.

Singurul sfat pe care l-as da este sa aveti mereu cu voi o umbrela sau o pelerina de ploaie cand calatoriti in acesta zona. Vremea s-a dovedit foarte instabila.

Cam atat din Georgetown. Urmatoarea destinatie Kuala Lumpur.