Bukittinggi (Indonezia)
Am ajuns la Bukkitinggi dupa ce am calatorit 14 ore cu un autobuz de noapte (26 euro/pers), care ar fi trebuit sa fie de cea mai buna calitate dar care a fost cea mai mare dezamagire. Cand am cumparat biletele ne-am gandit ca am vrea sa si dormim nitel asa ca am ales sa platim mai mult, dar, in stilul caracteristic indonezian, am fost mintiti: autobuzul fusese unul de lux pentru 23 de persoane insa l-au modificat pentru a incapea 29 de persoane (au modificat scaunele si le-au apropiat unul de altul). Cireasa de pe tort a fost prezenta gandacilor (genul celor de bucatarie din Romania). Nu stiu daca ei platisera bilet. :)) Va avertizez ca drumul e foarte prost si plin de curbe, astfel ca e bine sa aveti in dotare ceva pastile in caz ca vi se face rau.
Trecand peste acest episod am ajuns la Bukittinggi, unde ne-am cazat la Hotel Orchid (camera dubla cu baie proprie de la 6 euro/noapte). Aici camerele sunt curate si agajatii amabili, insa e destul de mult zgomot. In Indonezia, va recomandam sa nu va cazati pe o raza de 1-2 km distanta de vreo moschee decat daca vreti sa fiti treziti la 4.30 a.m. in fiecare zi (au montate niste difuzoare puternice pentru a se face auziti in tot orasul). In cazul in care prindeti si o zi de duminica o sa aveti ocazia (ca si noi) sa ascultati de dimineata pana seara predica imanului. :((
Bukittinggi in sine nu reprezinta o mare atractie turistica. Simbolul orasului este un turn cu ceas iar undeva la marginea orasului exista un punct de belvedere si niste tuneluri japoneze. Din Bukittinggi se pot face insa diverse excursii la lacul Maninjau (la 1,5 ore de oras), satele Minangkabau (1 ora distanta de oras) sau treking cu ghid pe muntele Merapi (19 euro/pers, 12 ore in total).
In cea de-a doua zi petrecuta aici am fost la lac. Am ales sa mergem cu autobuzul local (1 euro/pers) insa nu am reusit decat sa enervam. Soferii, din dorinta de a castiga cat mai multi bani, asteapta pana se umple tot autobuzul, motiv pentru care am asteptat 3 ore acest lucru. :(( Ajunsi la lac ne-am plimbat prin zona vreo ora si apoi ne-am intors in Bukittinggi. Privelistea e foarte frumoasa, in special de sus, de pe sosea. Pana sa ajungem la lac am avut ocazia sa vedem si cateva orezarii si boii de apa. Pentru cei interesati hotelurile din zona ofera spre inchiriere canone sau motociclete. In padurile de pe langa lac traiesc si niste maimute, asa ca trebuie sa fiti foarte atenti la lucrurile personale, in special aparate foto. :)
Tot in aceeasi zi, pe la 11 p.m., Mihai a plecat intr-o excursie cu ghid pe muntele Merapi. Se pleaca noaptea deoarece de pe varful muntelui poti vedea rasaritul soarelui. Totul a decurs bine cu exceptia faptului ca a fost foarte umed, mai ales pe varful muntelui, unde au intrat practic intr-un nor. Datorita norului nu au avut vizibilitate prea buna, asa ca rasaritul nu a fost chiar spectaculos. :(
Trebuie sa va mentionez ca in Bukittinggi, ca si in alte orase din Indonezia, transportul local este asigurat de diversi intreprinzatori cu masini mai mari sau mai mici. Nu exista statii predefinite, un simplu semn fiind suficient pentru ca masina sa opreasca. Biletul costa costa 0,20 euro si include aerul conditionat de viteza cu care se circula, muzica si fumul de tigara. :) Ni s-a parut interesant faptul ca localnicii nu sunt prea interesati de reguli simle de singuranta precum inchiderea usii in timpul mersului cu autobuzul sau utilizarea centurii de siguranta si in alte scopuri decat fixarea banchetei. In poze o sa gasiti tot felul de mijloace de transport, mai mult sau mai putin amuzante, dar utilizate cu mare succes aici.
La Bukittinggi ne-am despartit de cuplul din Cehia, ei indreptandu-se spre Melaka si Kuala Lumpur, iar noi spre Jakarta. Am parasit Bukittinggi cu o impresie mai buna, fata de restul Indoneziei, insa mai au multe probleme de rezolvat pentru a atrage turistii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Your blog is sparkling. It has a great appeal. How where to able to cope such a lot and it is too good for words.
RăspundețiȘtergere