Pentru a ajunge la Berastagi a trebuit sa ne intoarcem in Medan si sa luam un alt autobuz de acolo (6 ore in total). De data aceasta am calatorit cu un autobuz un pic mai mare si mai putin inghesuiti (0,8 euro/pers). Autobuzul putea trece cu usurinta drept o discoteca ambulanta – muzica era data foarte tare, inauntru era decorat cu luminite si ghirlande de flori, iar afara nici nu pot descrie cat de colorat era. :)) Oricum, important este ca am ajuns cu bine la destinatie. :)
Berastagi s-a dovedit a fi o adevarat statiune. Are chiar si teren de golf. Noi ne-am cazat la hostelul Losmen Sibayak (4,5 euro/noapte, camera cu baie proprie). Este primul hostel in care pentru dus se plateste separat (0,8 euro/fiecare utilizare), acesta nefiind in aceeasi incapere cu toaleta (la care apa se trage manual cu ajutorul unei craticioare de plastic). In rest camerele sunt curate iar angajatii foarte amabili.
In Berastagi sunt 2 vulcani Gunung Sibayak (2094m) si Gunung Sinabung (2450m). In dimineata celei de-a doua zi (prima zi am petrecut-o pe langa hostel deoarece am ajuns seara) Mihai, impreuna cu un cuplu din Cehia (pe care l-am intalnit in Bukit Lawang si cu care am stabilit sa calatorim impreuna o perioada), au urcat pe vulcanul mai mic (eu nu m-am simtit prea bine asa ca am ales sa raman la hostel).
Urcarea a fost usoara, de aproximativ 3 ore, o mica problema fiind pe la jumatatea drumului unde nu mai gaseau continuarea acestuia, nefiind desigur semnalizat si harta de care dispuneau fiind si destul de slaba. :) Au ajuns insa sus unde au putut admira craterul vulcanului si mirosi gazele specifice; daca nu ar fi fost innorat, privelistile de admirat se pare ca ar fi fost excelente. Coborarea s-a facut pe un alt drum, care a parut mai solicitant decat urcarea, si care a condus intr-un sat apropiat, de unde au trebuit sa apeleze la autostop pentru a ajunge inapoi in Berastagi.
Pentru Gunung Sinabung era foarte recomandat un ghid turistic (EUR 18 pt 2 pers, pranz inclus), fiind mai solicitant si drumurile mai incurcate. Desi Mihai a dorit sa urce si pe acest varf, cei de la agentia turistica din cadrul hostelului (apropo, se pare ca in Asia aproape fiecare gospodarie/familie are si agentie turistica, toate oferind, bineninteles, aceleasi servicii cu valoare adaugata minimala) nu au reusit sa gaseasca un partener, astfel ca dupa terminarea ascensiunii pe Sibayak am plecat catre urmatoarea destinatie – Lacul Toba.
Berastagi s-a dovedit a fi o adevarat statiune. Are chiar si teren de golf. Noi ne-am cazat la hostelul Losmen Sibayak (4,5 euro/noapte, camera cu baie proprie). Este primul hostel in care pentru dus se plateste separat (0,8 euro/fiecare utilizare), acesta nefiind in aceeasi incapere cu toaleta (la care apa se trage manual cu ajutorul unei craticioare de plastic). In rest camerele sunt curate iar angajatii foarte amabili.
In Berastagi sunt 2 vulcani Gunung Sibayak (2094m) si Gunung Sinabung (2450m). In dimineata celei de-a doua zi (prima zi am petrecut-o pe langa hostel deoarece am ajuns seara) Mihai, impreuna cu un cuplu din Cehia (pe care l-am intalnit in Bukit Lawang si cu care am stabilit sa calatorim impreuna o perioada), au urcat pe vulcanul mai mic (eu nu m-am simtit prea bine asa ca am ales sa raman la hostel).
Urcarea a fost usoara, de aproximativ 3 ore, o mica problema fiind pe la jumatatea drumului unde nu mai gaseau continuarea acestuia, nefiind desigur semnalizat si harta de care dispuneau fiind si destul de slaba. :) Au ajuns insa sus unde au putut admira craterul vulcanului si mirosi gazele specifice; daca nu ar fi fost innorat, privelistile de admirat se pare ca ar fi fost excelente. Coborarea s-a facut pe un alt drum, care a parut mai solicitant decat urcarea, si care a condus intr-un sat apropiat, de unde au trebuit sa apeleze la autostop pentru a ajunge inapoi in Berastagi.
Pentru Gunung Sinabung era foarte recomandat un ghid turistic (EUR 18 pt 2 pers, pranz inclus), fiind mai solicitant si drumurile mai incurcate. Desi Mihai a dorit sa urce si pe acest varf, cei de la agentia turistica din cadrul hostelului (apropo, se pare ca in Asia aproape fiecare gospodarie/familie are si agentie turistica, toate oferind, bineninteles, aceleasi servicii cu valoare adaugata minimala) nu au reusit sa gaseasca un partener, astfel ca dupa terminarea ascensiunii pe Sibayak am plecat catre urmatoarea destinatie – Lacul Toba.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu