Am ajuns aici schimband trei autobuze locale de la Berastagi pana la Parapat si luand apoi feribotul catre peninsula Tuk Tuk, zona turistica a insulei Samosir. Calatoria cu autobuzele s-a desfasurat in stilul caracteristic indonezian – sardina afumata (aici exista o singura regula in mijloacele de transport: cu cat mai inghesuiti cu atat mai bine, iar daca se mai si fumeaza si se pune muzica cat mai tare, e si mai bine). Trecand peste acest “mic inconvenient” am ajuns la feribot, care nu se stia clar cand pleaca (specific Indoneziei). Niste baieti care pierdeau vremea pe la ponton ne-au asaltat cu oferte de cazare si glumite mai mult sau mai putin amuzante, de genul “a plecat feribotul fara voi” (si feribotul chiar se indeparta de tarm). Sa mori de ras nu alta. :( Oricum se pare ca asta e stilul, noi trebuie sa ne adaptam. 
Pe peninsula Tuk Tuk ne-am cazat la Samosir Cottages – un hostel dragut, cu vedere superba la lac. Se putea chiar face baie in lac, dar noi nu am recomanda. Aici camerele duble cu baie proprie pornesc de la 2,8 euro.
In cele doua zile petrecute aici am vizitat un pic insula si ne-am bucurat de peisajul oferit de terasa din fata camerei noastre. :) Deoarece pe Samosir nu exista autobuze, iar noi nu ne pricepem la condusul unei motociclete (care era foarte usor de inchiriat si la preturi rezonabile – 5,71 euro/zi) am ales sa ne plimbam pe jos. Obiectivele turistice erau insa destul de departe de hostelul nostru si nu am reusit sa vedem decat o parte dintre ele. 
In a doua zi Mihai a inchiriat o bicicleta (1,8 euro/zi) si a vizitat un muzeu si cateva morminte specifice zonei. E interesant faptul ca aici mormintele sunt oarecum in curtile oamenilor si arata mai bine decat casele in care acestia locuiesc. :(
In ultima seara am avut un mic spectacol de muzica si dans traditional. A fost destul de placut si interesant. Cei de la hostel ofera acest spectacol gratuit in fiecare miercuri si duminica seara.
Zona, ca si spatiu natural, ne-a placut, insa ni s-a parut foarte prost administrata. Toata insula era plina de pensiuni si restaurante, iar in putinele locuri in care nu gaseai asa ceva te loveai de mizeria crunta in care traiesc localnicii. Toti membrii familiei dorm in aceeasi camera, de obicei, camera care este si bucatarie. :) Au in schimb o baie imensa – lacul – in care se spala pe ei dar si vasele, hainele si motocicleta. :))
Un sfat pentru cei care se incumeta sa calatoreasca in Indonezia: verificati preturile inainte de a cumpara orice si intotdeuna negociati. De asemenea, intrebati de mai multe ori despre orarul mijloacelor de transport; de exemplu, feribotul nu are program fix, depinde de cati turisti sunt pe insula si de starea de spirit a capitanului. :))
Cam atat de la Lacul Toba. Ne-am facut bagajele si ne indreptam spre Bukittinggi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu