Calatoria cu autobuzul de noapte si apoi cu vaporul a fost relativ ok – nu ne-am odihnit prea mult dar nici nu a fost foarte obositoare. Am avut chiar puterea sa vizitam pe jos, in prima zi, o mare parte din insula (mai mult la insistentele lui Mihai, trebuie sa recunosc), pana la o plaja absolut superba. Un mic paradis unde te intampinau niste mici pestisori la intrarea in apa verde-albastruie.
Am inceput cursul de scufandari chiar in seara primei zile pe Koh Tao (18 oct 2008). La Big Blue, ca si la alte scoli de pe pe aceasta insula, instructorii sunt straini (se pare ca thailandezii nu inteleg necesitatea scufundarilor si se limiteaza la pescuit), astfel ca a fost relativ usor sa ne intelegem cu ei. Yvonne, instructoarea noastra (o nemtoaica draguta) ne-a prezentat structura cursului si colegii – un austriac si un cuplu de nemti (din a treia zi echipei noastre s-au alaturat si 2 englezi)
In a doua zi am intrat in apa, cam la 3 metri adancime, si am invatat cum sa respiram si diverse alte chestii. Din pacate, dupa acest inceput, cursanta nemtoaica a renuntat, si am ramas singura fata din grup. Si eu m-am speriat destul de tare la un moment dat deoarece nu am respirat cum trebuia si am inghitit apa. Dupa ce inveti cum sa respiri si reusesti sa egalizezi presiunea resimtita in urechi e totul ok. Problema este ca unele persoane au sinusurile mai mici (ca si mine) sau infundate, si pentru ele aceasta egalizare e foarte greu de realizat (trebuie sa te tii de nas si sa impingi aerul spre urechi constant, pe toata perioada coborarii in adancuri). Important este ca pana la urma am reusit. M-au ajutat foarte mult niste pastile (Actifed – nu stiu daca se gasesc si la noi). 
In a treia zi ne-am scufundat la 14 m si am repetat ceea ce invatasem in ziua anterioara, plus alte noi abilitati. Singura problema este ca acum nu puteam sa mai iesim la suprafata daca ne speriam. Pentru a nu avea probleme trebuie sa iesi foarte incet la suprafata – 9m/min plus o pauza de siguranta, de cateva minute, la adancimea de 5 m. Tot in a treia zi am dat si examenul teoretic, pe care l-am trecut toti din grupa noastra.
A patra zi a fost ziua cea mare – ziua examenului practic. Ne-am scufundat la 18 m si a trebuit sa facem singuri tot ce invatasem in zilele anterioare. Totul a decurs bine, intreaga echipa a luat examenul si am putut sa radem de noi urmarind imaginile video din aceasta ultima zi. In aceasta zi te filmau ca sa te poti da mare in fata rudelor si prietenilor :))) Filmuletul e contra cost din pacate, si cam scumpulet (55 euro). Am reusit insa sa impartim suma cu o alta persoana. :) 
Asa cum o sa vedeti, tot efortul a meritat. Pentru mine, cel putin, a fost o continua lupta cu fricile si cu minusurile mele de natura fizica, dar la final pot spune ca nu imi pare rau. Senzatia pe care o ai cand inoti alaturi de pestii de toate marimile si culorile pe deasupra coralilor superbi e de nedescris. E o lume aproape ireala.
Dupa aceasta mare aventura am inceput o alta aventura – ca sa nu ne plictisim :) – cursul de navigat barci cu panze la Island Cruises (320 euro/pers) http://www.island-cruises.org/. Un alt expat, tot neamt, ne-a invatat cum sa manuim o asemenea barca.
Cursul a durat 7 zile, timp in care am mers in larg in fiecare zi. Singurele probleme ocazionale au fost lipsa vantului (daca nu ai vant nu poti sa te misti decat folosindu-te de motor) si ploaia. Din pacate, noi am prins perioada de tranzitie spre sezonul ploios si vremea a fost foarte imprevizibila. Cu toate acestea cursul s-a dovedit a fi interesant si amuzant. Am invatat cum sa manuim franghiile, ce tip de panze sa folosim in functie de vant si marimea barcii, si diverse smecherii marinaresti :)) Mihai s-a dovedit a fi foarte talentat la manuirea barcii pneumatice :) (utilizata pentru transportul persoanelor intre uscat si barca cu panze). 
In cazul in care nu vreti sa faceti acest curs dar vreti sa iesiti in larg cu o barca cu panze cei de la Island Cruises ofera si diverse excursii de genul “Sunset Trip” sau “Safari”. Nu stiu insa preturi.
Alte aventuri pe aceasta insula au fost de genul camera invadata de diverse insecte care ne-au ciupit toata noaptea, vanatul soparlitei care s-a pierdut in camera noastra sau circulatul pe drumurile publice :)))) Pentru a te simti bine in Thailanda trebuie sa iei lucrurile ca atare, iar noi, ca niste turisti descurcareti, ne-am mutat din camera cu insecte si am salvat soparlita dupa ce am ravasit toata camera incercand sa o prindem :) In ceea ce priveste circulatia pe drumurile publice nu am putut insa sa facem nimic :)))
Un aspect important pe care l-am semnalat este ca in Thailanda caderile de tensiune sunt relativ frecvente. Nu stiu exact care e problema, dar e bine sa aveti o lanterna pentru cazuri de urgenta. Lanterna e utila si in cazul in care circulati noaptea pe diverse drumuri. In Koh Tao nu exista stalpi de iluminat public :)) Pe anumite portiuni nici nu stiu daca se pot numi drumuri, mai degraba niste poteci mai late, astfel ca e foarte important sa fiti atenti la orice zgomot.
Mancarea e buna, similara cu cea chinezeasca, si la preturi rezonabile (2-3 euro/pers). Pana acum am fost foarte incantati de varietatea de sucuri naturale si shake-uri oferite de micile restaurante (0,6 – 1 euro). Recomandarile noastre ar fi “Tong Thai Food” in regiunea Sairee si “Pranee`s Kitchen” in Mae Haad. La Tong Thai Food am descoperit desertul nostru favorit: “Deep fried ice cream with fruit salad” :) E genial.
Pentru cei care se adapteaza mai greu e bine sa stiti ca insula e plina de restaurante care ofera si mancare de tip occidental, inclusiv paine (in China era numai un fel de paine dulce si destul de scumpa). Singura problema este ca, de obicei, se gaseste la un pret dublu fata de mancarea thailandeza, si nu e foarte gustoasa.
Ceea ce ni s-a parut interesant este ca pe aceasta insulita se circula numai cu motocicleta sau cu masina. Aproape orice localnic are cel putin o motocicleta. Benzina e numai 0,73 euro/litru iar motorina 0,6 euro/litru, asa ca isi permit :). Inchiriatul unei motociclete pentru o zi este intre 4,5 si 9 euro (depinde de dotari) iar un ATV 9 euro. Cum de carnet de conducere nu te intreaba nimeni toata lumea se plimba cu aceste vehicule, toata ziua si toata noaptea. :( Noroc ca noi am fost cazati in locuri mai retrase. 
In ceea ce priveste cazarea, dupa ce am terminat cursul de scufundari ne-am mutat mai aproape de port (Mae Haad) si am gasit o camera cat se poate de draguta (cu pat dublu si baie proprie) la 9 euro/noapte (Save Bungalow). E important atunci cand calatoriti in aceasta zona sa cautati camere din ciment (ca sa nu aveti probleme cu insectele) si dotate cu ventilator sau aer conditionat (noi avem ventilator si e ok). O localnica ne-a spus ca “in Thailanda exista trei anotimpuri: cald, foarte cald si extrem de cald” :))), asa ca e bine sa luati in calcul aceste lucruri cand va alegeti o camera de hotel/hostel. Dupa cateva zile insa, ne-am obisnuit cu clima ambianta si nu mai resimtim caldura atat de puternic.
Ce trebuie sa mai stiti este ca aici toata lumea isi lasa papucii la intrarea in casa, magazin, restaurant, farmacie, etc. Unii nici macar nu mai folosesc papuci :)) Nu am inteles inca prea bine motivul. Presupun ca nu vor sa aduca nisip inauntru.
Ca si concluzie pot spune ca aceasta insulita mai are mult pana va atinge normele noastre de civilizatie insa atmosfera e placuta, odihnitoare. Am avut ocazia sa vedem viata marina altfel decat pana acum iar insulele din Golful Tailandei vazute din larg sunt absolut superbe.
