Am ajuns la Vang Vieng pe la pranz, cu un autobuz de la Luang Prabang (8 euro/pers). Calatoria s-a desfasurat fara probleme, insa, trebuie sa va atentionez ca drumul e plin de curbe, iar celor mai multi laotieni li se face rau. Sfatul meu este sa va gasiti o preocupare sau sa dormiti si sa incercati sa nu le dati atentie, desi zgomotele specifice raului de masina sunt greu de ignorat.
Inca de cand am coborat din autobuz am fost surprinsi de simplitatea locului. Vang Vieng este mai mult un sat decat un oras. Ca sa ajungi in centru, de unde te lasa autobuzul, trebuie doar sa traversezi pista vechiului aeroport. Cazarile sunt si aici pentru toate buzunarele. Noi am ales Amphone Guest House, unde am gasit o camaruta micuta dar curata, cu baie propie la 6 dolari/noapte.
Am petrecut in acest oras o zi si jumatate. De aici se pot organiza plimbari pe rau cu caiacul sau cu un fel de colaci imensi de genul camerelor de tractor (tubing), pentru care este si renumit orasul, sau se pot vizita niste pesteri din apropiere. Din pacate noi nu am putut sa facem prea multe lucruri deoarece oboseala si-a spus cuvantul, si lui Mihai i-a fost un pic cam rau. Ne-am bucurat insa de mancarea unui restaurant micut din apropiere si de imagini inedite din oras.
Ne-am hotarat ca Laos este una dintre tarile in care ne vom intoarce cu singuranta, si, cel mai probabil, si in Vang Vieng pentru a experimenta “tubing-ul” :) Pentru moment ne multumim insa cu ce am vazut si ne indreptam catre Pakse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu